Poesia in dialetto catanese sul bellissimo mare Siculo

Era carusu e taliava u mari,l’unna batti a ‘nsichitanza,a cosa mi faceva pinsaria so pacenzia e a so custanza.
Di millanni fa a stissa cosasi tira a rina e c’ha rimettimai una vota si riposamai na vota ci la smetti.
Avi a forza do Signuri,mancu a petra ci risisti’nta millanni fa sculturi,ca su a ‘miria di l’artisti.
L’omu ‘nchinu di ‘ncuscenzau inchi sempri di lurdia,ma u mari cu custanza,subutu dopu pulizia.
A pacenzia di lu mariè vecchia di mill’anni,nuddu mai u po stancarinuddu ci procura affanni.
Tanti anni ha na passatu,u mari è chinu di munnizza,pò essiri chi l’omu ha vinciuti,ca ha stancatu ‘sta rannizza?
Haiu fiducia ‘nta lu mari,l’omu è vili e nun a duraa spiranza mi fa pinsarica a fini vinci la natura.
Pero, l’omu si spaventa,è forti e ostinatu,cu tutti si cimentasupra a tutti ha cumannatu.
Sta cosa non pò duraripicchì l’omu accussi intelligentilotta sempri cu lu marie pa natura è nun fa nenti?
Picchì l’omu nun capisci ca da natura è ‘mpizzudduca su chista a spiriscipuru iddu diventa nuddu.

Alfredo Ossino